Având acest lucru în minte, mi-am dat jos halatul alb, am părăsit, complet și literalmente, spitalele în care am petrecut ultimii douăzeci și cinci de ani, pentru a explora viețile pacienților mei așa cum trăiesc ei în lumea reală, simțindu-mă parțial ca un naturalist care examinează forme rare de viață și parțial ca un antropolog, ca un neuroantropolog în domeniul cercetării - dar mai presus de toate ca un medic care este chemat ici și colo pentru a face vizite la domiciliu, vizite la domiciliu la cele mai îndepărtate frontiere ale experienței umane.
Acestea sunt povești de transformare, așa cum sunt dictate de soarta neurologică, transformări în stări alternative de existență, alte forme de viață, diferite, dar la fel de umane.
Un pictor, după un accident, își pierde percepția culorilor; un chirurg care suferă de sindromul Tourette, are ticuri, cu excepția momentelor când operează; o femeie autistă, pentru care lumea oamenilor este de neînțeles, se specializează în studiul animalelor.
Persoanele care suferă de disfuncții neurologice similare seamănă cu călătorii care traversează continente neexplorate. Șapte dintre acești călători sunt prezentați în această carte. Pentru a-i înțelege, autorul s-a întâlnit cu ei și a împărtășit, pentru o vreme, viețile lor.
Cele șapte povești pe care le narează par paradoxale deoarece ne arată că afecțiunile neurologice nu sunt exclusiv boli - ele deschid noi lumi, străine experienței comune, dar unde se dezvăluie alte bogății, doar latente în persoana normală.
Pictorul care și-a pierdut percepția culorilor va crea o lume artistică monocromatică, cu o frumusețe neobișnuită și profundă; iar femeia autistă va continua să întâlnească misterele societății umane - simțindu-se, totuși, așa cum ne spune, "ca un antropolog pe Marte."
