Modelul lucrării matematice este soluționarea problemelor care sunt deschise pentru știința matematică. În contextul educației matematice, soluționarea problemelor reprezintă o perspectivă de învățare pe care a impus-o nevoia „activă” de a învăța matematica și paralelismul cu modul în care este construită această lucrare matematică.
Matematicianul ungur Polya a fost primul care a formulat strategii generale (Evrutice) pentru soluționarea problemelor, iar alți cercetători analizează de atunci toate acele procese particulare ale minții umane atunci când soluționează probleme în matematică, astfel încât, pe baza acestei analize, să se contureze abordări eficiente de intervenție didactică.
În carte sunt examinate subiecte precum argumentarea mentală, controlul, investigarea și experimentarea, rechemarea și aplicarea cunoștințelor matematice, matematizarea-modelarea, utilizarea funcțiilor, corelația între soluționarea problemelor și demonstrare și, în sfârșit, crearea de probleme.
Se prezintă parcursul soluționării problemelor cu dificultate gradată, deoarece unele dintre acestea pot fi abordate și de elevii buni la matematică din școala primară, dar multe necesită cunoștințe matematice avansate. Abordarea noastră este să încurajăm elevii/studenții să „facă” matematică mai degrabă decât să studieze matematică.
Publicația se adresează atât studenților la Matematică și Pedagogie, cât și educatorilor din toate nivelurile, care doresc fie să-și îmbunătățească predarea, fie să-și dezvolte abilitățile de soluționare a problemelor în matematică, precum și tinerilor cercetători care vor dori să abordeze cercetătorile multe probleme deschise în educația matematică în Soluționarea Problemelor.
