Visul este cea mai erotică dintre toate lucrările lui Shakespeare și, fără îndoială, în nicio altă tragedie sau comedie a sa, cu excepția lui Troilus și Cresida, erotismul nu este exprimat atât de brutal.

Tradiția teatrală a învățăturii Visului este deosebit de insuportabilă, atât în linia sa clasică, cu îndrăgostiții îmbrăcați în chitonuri grecești și cu treptele din marmură în fundal, cât și în cea inspirată de operă, cu voaluri transparente care flutură și cu creaturi care zboară pe scenă.

De mult timp, teatrul ne prezintă Visul ca pe un basm al fraților Grimm, și, fără îndoială, aceasta este motivul pentru care violența, brutalitatea situațiilor și dialogurilor dispar de pe scenă.