În spații de artă contemporană respectabile, vedem prezentate și promovate, printre altele, lucrări precum: grămezi întâmplătoare sau ordonate de materiale de construcție sau alte materiale, obiecte uzuale vechi sau noi, sau pur și simplu gunoi adevărat așezat pe podea, tablouri cu o absență evidentă, voită, nu doar de formă și conținut perceput, ci și de orice urmă de intervenție cromatică sau de alt tip, chiar și lucrări în care exprimarea scrisă sau orală a ideii artistice înlocuiește prezența lucrării în sine, fotografii de caracter jurnalistic, videoclipuri evident neîndemânatice cu opinii personale sau evenimente politice și așa mai departe.

Este clar că acestea sunt acolo pentru a fi percepute ca lucrări de artă reprezentative ale epocii noastre. Ce se întâmplă, deci, și de ce? Sunt acestea cu adevărat lucrări de artă, în sensul cunoscut al termenului, sau sunt o farsă, o iluzie, sau un alt tip de expresie care a înlocuit arta? Poate că regele este gol și curtenii tăcuți? Poate că, poate, am intrat într-o nouă fază a expresiei culturale, incomparabilă cu cea veche și, din această cauză, pentru mulți, greu de descifrat? Poate că a sosit sfârșitul artei? Sfârșitul istoriei? Sfârșitul lumii?