Întrebarea „ce trebuie să predăm la școală și cu ce resurse să echipăm noua generație” constituie întrebarea centrală a oricărei reflecții legate de educație. În această carte, cititorul nu va găsi doar câteva dintre răspunsurile oferite la această întrebare, ci și cadrul socio-politic și epistemologic în care acestea au fost formulate.

În această perspectivă, autorul investighează evoluția domeniului interdisciplinar al Programelor Analitice în strânsă legătură cu semnificația pe care aceasta a avut-o și o are pentru practica educațională. Astfel, el abordează reflexiv perspectivele care s-au conturat treptat, punctele lor de plecare epistemologice și contextul lor istoric și social, precum și ecourile lor la nivelul școlii și practicii educaționale.

Scopul final al acestei reflecții și concluzia cărții este căutarea unei perspective care, depășind dilemele divizive, disjuncțiile și confruntările polarizante, ne poate conduce spre o căutare reflexivă a unor noi constante, care, prin negociere continuă și reflecție, vor deschide perspectiva unei școli diferite.

O școală în care toate vocile și identitățile variate ale noastre, ale educației și ale elevilor, dar și ale oricui altcuiva din cadrul domeniului comunicațional lărgit modern, care este treptat constituit de noile condiții interumane, interstatale și interculturale de coexistență, vor avea un loc.