Tabăra de la Haidari, Haidari – așa cum a rămas în conștiința poporului nostru – nu a fost pentru ocupația nazistă, în perioada ocupației, doar o închisoare pentru ostatici; nici un loc din care fasciștii să adune oameni pentru a-i duce la execuție.

A fost – așa cum susține foarte corect și însuși Thimos Kornarose în relatarea sa emoționantă – o luptă feroce pentru cine va câștiga sufletul condamnatului, sufletul poporului. Condamnații, în ciuda faptului că moartea le pândea în fiecare moment, aveau un singur obiectiv, care provenea în primul rând din camera 1 a blocului 3 al Taberei, din blocul prizonierilor comuniști acronaftățeni, pe care dictatura lui Metaxas l-a predat naziștilor: Voință neclintită, personalitate intactă, întărirea rezistenței condamnatului!

Așadar, condamnații simțeau că participau la cea mai mare bătălie din istoria lumii: Istoria vieții, pentru că acolo aveau să înfrunte și moartea, nu ca sclavi ai acesteia, ci ca dușmani disprețuitori ai ei.

Și într-adevăr, acest lucru l-au realizat deținuții de la Haidari, cu cei 200 de comuniști eroi ai poporului în frunte, care au fost executați de fasciști pe 1 mai 1944 la poligonul de tir din Kessariani. Kornarose dedică o parte semnificativă a acestei lucrări execuției, scoțând în evidență o latură necunoscută publicului larg: Cum s-a desfășurat anunțarea din partea comandantului Taberei a comuniștilor care urmau să fie executați, atitudinea celor 200, avându-l în frunte pe Napoleon Soukatidis, și cum au reacționat ceilalți prizonieri la anunț, iar apoi la veștile care le-au venit în legătură cu cum s-a desfășurat execuția în locul martirajului de la poligon.

Acolo, unde chiar și SS-ii au fost nevoiți să se încline în fața demnității cu care cei 200 au privit moartea. Iar „testamentul” pe care cei 200 l-au lăsat colegilor lor a fost că: „Luptătorul este gardian al cuceririlor umane și soldat de atac, pe prima linie pentru noile cuceriri ... Însoțitorii noștri ... păstrați libertatea pe care am câștigat-o cu atât de mult sânge și durere.”

Din lucrarea lui Kornarose despre Tabăra de la Haidari lipsește ultimul capitol intitulat: „Testamentul Eroilor”, care, așa cum însuși autorul declară, s-a pierdut într-o cercetare. Kornarose a ales deliberat să nu-l rescrie, pentru a le reaminti cititorilor săi despre rușinea eternă a statului tradător care a succedat germanilor, care i-a depășit.