«Am servit jurnalismul de investigație timp de patruzeci de ani și, în cariera mea profesională, mi-a fost dat să trăiesc o viață alături de colegii mei jurnaliști, de polițiști, de pompieri, dar și cu toți cei de felul lor infractori.

Exercitând această profesie jurnalistică, am avut întotdeauna ca prioritate să-i informez corect și obiectiv pe cititorii, audiențele și telespectatorii mei. Nu mi-a plăcut niciodată să condamn sau să absolv infractorii și pe cei de orice fel de nelegiuiți – asta nu este treaba jurnalistului. Este treaba procurorilor și judecătorilor. N-am confundat niciodată rolul meu cu cel al altora – rolurile sunt distincte.

Practic pe toți cei care sunt incluși în această carte i-am cunoscut personal. Și pe toți, fără excepție, i-am întâlnit făcând reportaje despre infracțiunile pentru care au fost acuzați și condamnați – și vă pot spune că și ei sunt oameni cu sentimente, cu defecte dar și cu calități, pe care mulți dintre ei le folosesc pentru scopuri greșite, pentru obiective greșite.

Am scris de asemenea această carte pentru că vreau să las o moștenire generațiilor viitoare cu privire la evoluția criminalității în Grecia în această patru decenii. Să depun mărturie despre faptele adevărate care au atras atenția opiniei publice și să conturez chipuri și situații fără urmă de exagerare și inacuratețe, transmițând în același timp ceva mesaje pozitive pentru semenii noștri și, în general, pentru societatea greacă – fără, desigur, să mă fac profesor, procuror sau predicator».

Hoți care își cheltuie banii în cluburi și își caută buzele cu ac și fir, asasini în serie care ucid pentru plăcere, hoți amabili și ideologi ai ilegalității, vânători de oameni, evadări cinematografice cu elicoptere, arestări episodice dar și greșeli fatale ale poliției – infractori renumiți pe care poliția și Justiția i-au clasificat în pantheonul criminalității, văzuți prin ochii lui Pano Sompoulou.