Antigona, cea mai veche dintre dramele păstrate ale lui Sofocle, este, conform opiniei lui Hegel, cea mai înaltă și perfectă lucrare din lumea antică și modernă.
În epoca noastră, s-a fermentat în timpul marilor războaie ale secolului XX, în rândul morților neîngropați, în vinovăția celor care au supraviețuit; a trecut prin mâinile creatorilor mari - R. Rolland, J. Anouilh, B. Brecht, A. Gide, H. Boll, M. Yourcenar, S. Heavey, G. Ritsos, A. Alexandru… - iluminând "grozăvia" omului, "mașina diabolică" a tuturor variantelor de putere.
G. Steiner a înregistrat sutele de Antigone care au fost jucate pe scenele și pe câmpurile de luptă ale planetei.
Acest volum este o "carte dublă". În prima parte, textul clasic este transcris în greaca modernă și comentat pe larg. A doua carte găzduiește, pentru prima dată în literatura greacă, trei eseuri importante inspirate de drama lui Sofocle, de Fr. Holderlin (1802), S. Kierkegaard (1843) și M. Heidegger (1943). Fiecare eseu este interpretat și comentat separat.
Ultima gazduire este interpretarea lirică a Corurilor dramei de către Stefan Ionă, care se află în Klangenfurt, Austria. O Antigona la intersecția dintre spiritul grec și cel german, ca "antinomie a discursului care se opune discursului", așa cum a rezumat drama Holderlin.
