Tatăl meu m-a învățat să joc șah când aveam șase ani. Am terminat școala primară considerându-l unul dintre cei mai buni jucători din istoria șahului și îmi plăcea foarte mult să joc cu el. Uneori mă lăsa să-l înving, iar eu știam că mă lăsa să-l înving. Cincizeci de ani mai târziu, când unul și când altul, ne propuneam să jucăm o partidă de șah și ne bucuram foarte mult... Uneori îl lăsam să mă învingă, iar el știa că îl lăsam să mă învingă.

Jorge și Demián Bucay discută despre prima, cea mai critică și definitorie relație a existenței umane: cea care leagă părinții de copiii lor. Încercând să-și exprime propria opinie cu privire la întrebările eterne care preocupă omul de la naștere până la moarte, nu ezită să dezacordeze și nu încearcă să-și acopere opiniile diferite. Ce înseamnă să fii părinte? Care este motivul pentru a deveni? Ce anume face pe cineva „mai părinte” decât pe altcineva? Ce înseamnă „sunt tată” și ce „sunt mamă”?

Pornind de la experiența lor profesională ca psihiatri și psihoterapeuți, abordează tema paternității și sunt de acord că din momentul în care obții un copil, dincolo de relația biologică care te leagă de el, ești chemat să îndeplinești o funcție care presupune că te simți, gândești și acționezi ca părinte.

Cititorul va găsi o clasificare a diferitelor „tipuri de părinți” pe care le întâlnim de obicei în societatea modernă (neglijenți, autoritari, corecți din punct de vedere politic etc...) precum și câteva opinii despre cum putem construi cu copiii noștri tipul de relație pe care ne-l dorim. Jorge Bucay comentează despre Părinți și copii astfel: „Această ‘unealtă pentru menținerea unei relații dificile’ cred că este cea mai bună carte a mea (și poate și cea mai utilă) tocmai pentru că funcționează ca uneltele. Mi-ar plăcea să aflu că a fost de folos oamenilor care se gândesc să devină părinți și că a ajutat într-un fel la decizia lor de a face acest pas.”