Aceste două jocuri sunt atât de ciudate și atât de unice încât, la final — chiar dacă nu ai înțeles exact ce ai jucat și ce ai trăit — știi că a fost ceva special. Cele două titluri sunt de la aceeași companie și au câteva caracteristici comune: sunt jocuri puzzle-platformer, dar și destule diferențe importante. Limbo a fost primul joc al celor de la Playdead, un mic studio din Danemarca. Începi într-o pădure întunecată, într-un mediu care se află la granița dintre spațiul bidimensional și cel tridimensional. Într-un astfel de mediu nu m-aș fi așteptat niciodată să simt frică, dar jocul m-a contrazis pe deplin. Fără jump scare-uri ieftine, fără cutscene-uri spectaculoase, jocul, cu atmosfera și muzica sa unice, te face să te pierzi. Păstrează elementul înfiorător de la început până la sfârșit. Limbo nu este în niciun caz un joc ușor. Este dur în fiecare moment și pedepsește cea mai mică greșeală a ta. Te lasă să suferi ca să înveți, deoarece nu îți oferă nicio explicație sau ajutor de la început până la sfârșit. Toate puzzle-urile sunt ingenioase și te țin în tensiune, iar absența oricărei direcții te lasă cu multe semne de întrebare la final. Partea ascunsă pe care o deblochezi când termini jocul și ai strâns toate ouăle este un chin. Practic joci cu ochii închiși, deoarece cea mai mare parte a timpului te confrunți cu un ecran negru. Singura ta armă sunt sunetele pe care le-ai învățat de la mașinăriile mortale și capcanele care te-au pedepsit în restul jocului.

Inside este continuarea spirituală a lui Limbo și are și el doze de atmosferă înfiorătoare, dar într-o măsură mult mai mică. Aici există culori mult mai intense, deși ne aflăm tot într-un mediu întunecat, iar o jumătate de dimensiune a fost adăugată. Știu, sună paradoxal, dar a fost adăugată o profunzime imaginii tale pe care nu o poți valorifica. Rezultatul este un spectacol estetic fascinant, deși continuăm să vorbim despre un joc de acest gen. În Inside, caracterul dur al predecesorului a fost lăsat deoparte în ceea ce privește platformingul și s-a pus un accent mai mare pe puzzle-uri. Imaginea pe care o vezi în fiecare moment este monumentală, ceea ce îl face mai accesibil decât predecesorul său. Personal, consider ambele jocuri capodopere, dar înțeleg de ce Inside a avut un impact mai mare, deoarece vizual a fost epic. În niciunul dintre cele două nu există un răspuns clar la ceea ce s-a întâmplat exact. Nici înainte să-ți începi călătoria, nici după. Numeroșii fani ai seriei continuă să scoată teorii.
Pentru mine este un joc de neratat, dar este atât de aparte încât nu pot fi sigur că îi va convinge pe toți. Oricum, este disponibil pe toate platformele, în format fizic și digital, având acum un preț extrem de mic și reduceri foarte frecvente (8,99 ambele împreună sau chiar mai puțin). La prețul acesta nu cred că alegerea acestor două titluri minunate reprezintă un risc.

Este vorba despre două jocuri separate, care reprezintă ceva diferit dacă le compari. În ceea ce seamănă, au estetica 2D, atmosfera aparte, povestea pe care nu o poți înțelege pentru că fiecare va da apoi propria interpretare a ceea ce a trăit și faptul că, cu siguranță, trebuie să le joci ca experiență dacă vrei să te numești un gamer adevărat.

Limbo: Întunecat, cu tonuri foarte sumbre și, în opinia mea, mai puțin interesant decât Inside. Prea multe pericole, destul de multe puzzle-uri, durata foarte scurtă și finalul necesită destul de multe interpretări.

Inside: Mediul pare mai viu, cu mult mai multe culori, foarte interactiv și, în opinia mea, o poveste mai interesantă și mai provocatoare decât Limbo, fără să vreau să fac spoilere. De asemenea, durata este foarte scurtă, finalul are din nou diverse interpretări și există și un secret ending.

Per total, ca experiență, pentru că astfel de jocuri apar rar, dacă vrei să-ți dai ție însuți un suflu și stimuli diferiți, știi ce ai de făcut. Buy Button!

Le-am terminat pe amândouă pe calculator în 3-4 zile (într-un ritm lejer). Sunt două jocuri diferite între ele, dar asemănătoare ca stil. În special, au o atmosferă foarte frumoasă și înfiorătoare. Sunt jocuri de platformă 2D (deși în Inside este reprezentată și a treia dimensiune, adâncimea, doar că nu poți să te miști în ea), în care încerci să rezolvi puzzle-uri.
Pentru Inside: mediu foarte frumos, control mai bun - salvări mai dese, durată puțin mai mare, mai ușor (am avut nevoie de răspunsuri la 2 puzzle-uri), poveste mai clară, în general mai echilibrat și mai interesant de jucat.
Pentru Limbo: jocul are puzzle-uri mai dificile, control mai prost în anumite puncte, salvări nu atât de dese. Toate acestea fac jocul enervant, deoarece pentru a avansa trebuie să mori și nu doar să gândești ca în Inside. Nivelul de dificultate este progresiv (spre final căutam răspunsurile pe internet tot timpul), iar povestea este mai greu de înțeles.
Trebuie menționat că în ambele jocuri finalul poveștii nu este clar și că trebuie să le rejoci pentru a-ți da propria versiune despre final și, în general, despre poveste. Ceva ce, personal, nu m-a interesat să fac, cel puțin nu încă, de vreme ce le-am terminat azi. În concluzie, sunt două jocuri interesante, diferite de majoritatea, pe care eu personal vă recomand să le închiriați (dacă le puteți termina și în 2 zile). De asemenea, puteți juca și demo-ul lui Limbo pe Android.
(Nu sunt recomandate persoanelor nervoase!)