Dacă am dori să caracterizăm acest volum într-un cuvânt, acesta ar fi „pasiune”. Istoria Metamatematicii seamănă cu o „dramă umană”: matematicieni geniali aplică - de-a lungul epocilor - metodele lor pentru a „săpa” adânc în rădăcinile matematicii și a contesta limitele propriei științe.

Matematica se identifică cu formalismul, perfecțiunea, calculul absolut, strictetea totală, completitudinea, certitudinea indiscutabilă. Sau poate nu? Poate că se identifică cu întâmplarea, enigma și paradoxul?

„Regele Metamatematicii”, excentricul Kurt Gödel, a publicat în 1931 faimosul său teorema incompletitudinii. „Tatăl computerului”, genialul Alan Turing, a zguduit lumea în 1936 prezentând primul calculator digital și teoria sa privind necalculabilitatea.

În zilele noastre, pe urmele acestor doi giganți ai secolului XX, gânditorul inovator Gregory Chaitin zdruncină din temelii construcția matematică și aruncă mănușa teoreticienilor prezentând simbolismul absolut al complexității infinite: numărul Ω.

Totuși, viziunea lui Hilbert - care dorea ca formalismul să fie teoria Tuturor lucrurilor în matematică - deși a împlinit un secol de viață, încă marchează drumul multor matematicieni. Cu toate acestea, formalismul se adresează mașinilor, nu oamenilor - este timpul să ne revenim din această boală!