De ce Biserica medievală a binecuvântat invazia Ducelui Guillaume de Normandia în Anglia creștină în 1066 și a oferit binecuvântările sale pentru genocidul cultural care a avut loc în Provence? Cum a reușit o armată creștină vestică să jefuiască până la distrugere Constantinopolul în 1204? De ce mii de bărbați și femei obișnuiți, îndrumați de cavaleri și doamne, regi și regine, s-au îmbarcat plini de fanatism pe nave și au plecat spre Țările Sfinte într-o campanie de distrugere a lumii islamice?
Oamenii din acea epocă nu numeau cucerirea Ierusalimului în 1099 „Prima Cruciadă”, nici confruntarea eroică dintre Richard Inimă de Leu și Saladin, celebrul Salah ad-Din, „A treia Cruciadă”, această expresie nu fusese încă inventată. Însă ideea unui război pentru credință plutea de mult timp. De ce au început cruciadele și ce adevăr se ascunde în spatele acestora, sunt doar două dintre întrebările importante pe care le analizează această carte.
Mulți au văzut cruciadele ca un fel de pelerinaj. Mulți au crezut în mod eronat că aceasta era voința lui Dumnezeu și cu atât mai mulți au participat pentru prăzi și pentru petrecerea jafurilor. Autorul, examinând aspecte ale istoriei care au rămas neexplorate până acum, aduce lumină asupra facțiunilor religioase, demonstrând cum conturarea Europei de astăzi, precum și relațiile care s-au dezvoltat până în zilele noastre între lumea creștină și cea musulmană, se datorează cruciadelor.
[Extras din textul de pe coperta din spate a ediției]
