Această carte pune în centrul atenției universitatea, ca „discurs” și ca practică, ca instituție și ca organizație. Oferă o imagine despre formarea treptată a unei politici educaționale europene și a unui discurs bine structurat referitor la universitate și la complexul sistem de guvernanță al învățământului superior, care s-a conturat treptat după Al Doilea Război Mondial.

Prima parte a cărții analizează rolul în schimbare al statului ca subiect, nu mai este dominant, ci integrat în asocieri regionale, și impactul acestei evoluții asupra politicii pentru învățământul superior. Interpretează politica europeană care se dezvoltă prin cele „două” procese ale Bologna și Lisabona ca răspuns la presiunile globalizării și neoliberalismului.

A doua parte a cărții examinează influențele europene asupra politicii grecești, formarea cadrului instituțional al învățământului superior și politica pentru asigurarea calității.