Termenii democrației sunt mai întâi de natură morală și apoi de natură fizică. Democrația respiră în libertate și justiție, având la baza valori universale, nu interese particulare care pot exista legitim, dar este tragic să conducă.
Aceasta este „politica” esenței, iar instituțiile și simbolurile lor trebuie să o servească. Dacă oamenii urmăresc un sistem de guvernare care să ofere cele mai bune condiții de fericire, aceasta depinde în primul rând de virtute și în al doilea rând de producția și dobândirea bunurilor materiale.
Însă virtutea nu este ceva dat. Se leagă de natură (exis), de obicei (ethos) și de viața măsurată (logos). Politicile vorbesc despre un sistem de guvernare, nu despre o adunare.
Un sistem de guvernare este o modalitate de dominare a rațiunii asupra unei populații specifice. Fără un sistem de guvernare, fără un scop final superior nu avem oraș. Orașul este o creație umană cu un scop bun: conviețuirea pașnică și prosperitatea oamenilor. De aceea, îl definesc caracteristici calitative și nu cantitative.
