Nimeni nu poate trăi sub autoritatea „detectivului adevărului” sau a unui interogatoriu cronic - la fiecare șapte zile - cu privire la problemele publice. Totuși, colaborarea de subzistență cu ziarul este necruțătoare. Absența nu este tolerată; motivele de „sănătate mintală” nu sunt acceptate nici măcar ca o glumă.
Criza este, desigur, de obicei, leneșă, lentă, reticentă - totuși obligația de a te exprima cu privire la problemele publice devine, de-a lungul anilor, un defect retoric. În mod intenționat, am încercat o selecție din articolele pe care le-am scris în ultima decadă - inclusiv cele despre fotbal - pentru a arăta că scrisul impulsiv poate, de asemenea, să își facă apariția la târg. De această dată, sub formă de carte.
[Fragment din textul de pe coperta din spate a ediției]
