La sfârșitul secolului al 19-lea și la începutul secolului al 20-lea, austriecul Sigmund Freud, fiziolog și psihiatru, a pus prin studiile sale bazele psihanalizei ca metodă terapeutică și a revoluționat modul în care omul modern percepe concepte precum conștiința și sexualitatea.

În lucrarea "Literatură, artă și psihanaliză" (Psychoanalytische Scudien an Werken den Dichtung und Kunst, 1924) se alege un domeniu pur artistic de studiu psihanalitic. Freud analizează ce dezvăluie operele literare sau orice alte lucrări despre psihologia umană, atât a creatorului, cât și a celui care le percepe. Inconștientul este din nou prezent, iar reprezentările artei provin din diverse cauze, precum frica de moarte și instinctele sexuale.