Hedda Gabler este o lucrare clasică a secolului al nouălea, scrisă de dramaturgul norvegian Henrik Ibsen. Piesa a avut premiera pe scenă pentru prima dată în ianuarie 1891 la Residenztheater din München.

Hedda Gabler este unul dintre cele mai controversate personaje ale epocii sale. Fiica generalului Gabler, căsătorită cu devotatul cercetător Jørgen Tesman, se simte sufocată în această căsnicie lipsită de culoare.

Câteva ore după întoarcerea lor dintr-o călătorie de nuntă lungă și monotonă, Hedda are ocazia să-și alunge plictisul jucând cu soarta oamenilor. A fost odată îndrăgostită de un sărman om de știință și scriitor, pe care-l considera singura și adevărata dragoste a vieții ei, Eilert Løvborg.

Totuși, a ales să se căsătorească cu Tesman, cu condiția de a duce o viață bogată, deoarece ea era săracă. Însă îi arată dispreț, aproape ură, și îl ține la distanță pentru că nu-i împlineste dorințele.

Își distruge tot ce o înconjoară. Se simte captivă. Cere libertatea dar nu o găsește, așa că distruge tot ce este în jurul ei și, în cele din urmă, se autodistruge.