Necunoscutul adesea îi sperie pe oameni. Pe mulți îi face să se simtă pierduți, singuri, insecuri. La alții, necunoscutul stârnește curiozitatea. Îi face nerăbdători. Mândri. Să se simtă parte din ceva mai mare decât ei. Și dobândirea de noi cunoștințe despre necunoscut, în special cunoștințe care provoacă schimbări în ideile filosofice ale omului despre sine și despre relația sa cu natura, va fi întotdeauna întâmpinată cu laude și cu ostilitate deopotrivă.

În Univers există aproximativ un triliard de triliarde de stele. Câte boabe de nisip sunt în toate oceanele Pământului. Iar, pe de altă parte, în materia dintr-un singur degetar găsim un miliard de triliarde de atomi. Unde se află deci acum centrul Universului? Se află oare omul cu adevărat foarte departe de acesta? Sau poate că acest centru indefinibil nu este de fapt decât o chestiune de perspectivă și relativitate?

De la nașterea stelelor până la găurile negre, de la particulele elementare până la undele gravitaționale, de la cele mai îndepărtate galaxii până la specia umană, această carte descrie călătoria eternă a materiei și energiei care alcătuiește Universul. Suntem cu toții praf de stele și, într-o zi, ne vom întoarce la stele. Într-o zi, vor exista alte lumi, pline cu alte ființe, oameni-stelari ca noi, care vor fi născuți din cenușa unei alte stele moarte. O stea pe care astăzi o numim Soare.