„Un om moare cu adevărat, spunea Jorge Luis Borges, doar atunci când moare, la rândul său, ultimul om care l-a cunoscut. Aceasta este astăzi situația lui Freud, deși mai sunt încă câțiva foarte puțini care, în copilăria lor, au avut ocazia să se apropie de el. Freud și-a petrecut viața scriind și, deși într-o zi a distrus texte și corespondențe pentru a complica lucrarea biografilor săi din viitor, a avut o atât de mare pasiune pentru urme, arheologie și memorie, încât tot ce s-a pierdut nu este nimic comparativ cu ceea ce a fost păstrat.

Când vine vorba de un astfel de destin, istoricul se confruntă cu o supraplenitate de arhive și, prin urmare, cu o abundență de interpretări. După decenii de comentarii apologetice și de denunțuri violente, este extrem de dificil să știm cine a fost cu adevărat Sigmund Freud. Cu toate acestea, de la vremea publicării ultimelor lucrări sintetice de referință, s-au deschis noi arhive pentru cercetători, în timp ce volumul principal de corespondență este acum accesibil.

Fondatorul psihanalizei este în primul rând un vienez de familie bună, cetățean al Imperiului Austro-Ungar, moștenitor al iluminismului german și evreiesc. Cât despre psihanaliză, aceasta este rodul unei inițiative colective, a unui cerc spiritual romantic, în cadrul căruia Freud va lăsa să se exprime liber atracția sa pentru irațional, pentru științele oculte, transformându-și cu plăcere prietenii în dușmani, Faust și Mefistofel deopotrivă.

Un gânditor al modernității, dar conservator în pozițiile sale politice, nu va înceta să acționeze contradictoriu în ceea ce privește lucrarea sa, întotdeauna în numele rațiunii și al iluminismului. Îl vedem aici în epoca sa, în familia sa, înconjurat de colecțiile sale, de femeile sale, de copiii săi, de câinii săi, și, în cele din urmă, îl vedem răpitor al pesimismului în fața ascensiunii extremelor, cu ezitări în timpul exilului la Londra, unde își va încheia viața. Îl vedem de asemenea în vremea noastră hrănindu-ne întrebările cu îndoielile sale personale, eșecurile sale, pasiunile sale.

„Rudinescu semnează o lucrare monumentală care revendică pe bună dreptate titlul de biografie definitivă a fondatorului psihanalizei”. Álex Vicente, El País „O lucrare gigantică și inspirată, care surprinde contextul istoric și ideologic al epocii și omul care a schimbat modul în care ne vedem existența și sexualitatea”. André Masse-Stamberger