Päer Gynt, poezia dramatică a lui Ibsen, este inspirată și pătrunsă de poveștile populare norvegiene.

Päer Gynt se luptă cu visul și tentația, insistând cu încăpățânarea unui copil mic să își trăiască viața „ca împărat al sinelui său” până când își dă seama că, pe parcursul întregii sale vieți, s-a prefăcut că este altcineva.

După dureroasa conștientizare a vanității rătăcirii sale, găsește recunoașterea în brațele idealului său partener, a femeii care l-a iubit pentru ceea ce era și care l-a așteptat până la sfârșit.