Domnul iubește atât de mult creația Sa, încât își trimite Unicul și Dragul Său Fiul să fie răstignit, să ofere Trupul Său Neîntinat și Sângele Său Prețios pentru mântuirea omului.

O mamă își iubește atât de mult copiii, încât nu ezită să-și strivească inima sa, pentru a-i vedea purtând diademe nemuritoare ale martiriului lor, cu adevărat și veșnic fericiți în brațele Tatălui lor.

Trei fete rămân fervenți în credința ortodoxă, care le-a insuflat mama lor și în adânca iubire pe care o simt pentru Dumnezeu Tatăl lor, astfel încât, cu o bucurie interioară și răbdare, aleg torturi cumpliți în locul gloriei regale, a măreției, onorurilor și demnităților.

Mama este Sfânta Sofia, care trăiește la începutul secolului al II-lea într-un mare oraș din Italia. O femeie nobilă, de neam învăluit în glorie și strălucire, evlavioasă, umplută cu Harul Duhului Sfânt, se căsătorește cu un soț cuvioas și au trei fiice dăruite de Dumnezeu.

Fetele sunt Sfintele Credință, Speranță și Dragoste.