Zona Moartă, o lucrare scrisă în jurul mijlocului perioadei creative a lui Pinter, este mult mai puțin o lucrare „în jurul” nostalgiei, norocului, nedreptății, tentației, bătrâneții sau infidelității și mult mai mult un apel la solidaritate.

O încercare a patru oameni de a comunica, de a găsi sprijin unul în altul, pentru a-și continua eterna rătăcire în această zonă moartă invincibilă unde „... Nimic nu se mișcă... nu se schimbă... nu îmbătrânește... rămâne... pentru totdeauna... înghețat... tăcut”.

Și exact această nevoie, dar și dificultatea protagonistilor de a găsi sprijin, este descrisă cu măiestrie de Pinter printr-un text care refuză cu obstinate să le ofere o ieșire acțiune din situația prezentă, dar insistă să îi țină de la început până la sfârșit prizonieri în cercuri perpetue de amintiri, visuri, promisiuni și așteptări.