Conform legendei, Chivotul Legământului era o cutie de aur elaborată, care servea ca un mijloc de comunicare cu Dumnezeu, dar și ca o armă terifiantă împotriva dușmanilor vechilor israeliți. Pentru a o folosi, marele preot trebuia să poarte un efod cu douăsprezece pietre prețioase sacre cunoscute sub numele de Pietrele Focului. Aceste obiecte erau păstrate în Marele Templu din Ierusalim, până când au dispărut după invazia babiloniană din 597 î.Hr.

În ruinele antice din Petra, în sudul Iordaniei, Graham Phillips a găsit dovezi care arată că Cavalerii Templieri din secolul al XIII-lea descoperiseră Chivotul și Pietrele Focului și că aceste comori fuseseră transportate în Anglia Centrală, când au scăpat de persecuția declanșată de regele francez Filip cel Frumos cu un secol mai târziu.

Autorul a urmărit mesaje criptografiate lăsate de Templieri în icoanele bisericești, inscripții și vitralii, și a găsit Pietrele Focului. Când au fost examinate de oamenii de știință de la Universitatea din Oxford, pietrele s-au dovedit a avea proprietăți fizice ciudate, care provocau interferențe în echipamentele electronice și creau o plasmo-idă ionizată, asemănătoare unui fulger sferic.