Orașul bizantin constituie o parte esențială a istoriei Bizanțului și urmărește evoluțiile sociale și economice, precum și transformările acestora. Rădăcinile sale încep din perioada greco-romană, a cărei continuare a fost cultura bizantină. Ulterior, se dezvoltă ca un oraș medieval cu un feudalism specific, prezentând multe și importante diferențe față de vestul medieval. Bizanțul oscilează între cultura greco-romană și feudalismul de formă orientale, precum și între creștinismul păgân și percepția iudaică și islamică a ideii de Dumnezeu ca spirit. În contextul acestei particularități asiatice, orașul bizantin poate fi comparat cu variantele sale asiatice, în timp ce diferențele sale față de cele europene din vestul medieval sunt fundamentale și se exprimă în structura internă a orașului.