„Manifestul Partidului Comunist” (Das Manifest der Kommunistischen Partei), cunoscut și sub numele de „Manifestul Comunist”, este primul document programatic al mișcării comuniste. Redactat de Karl Marx și Friedrich Engels la sfârșitul anilor 1847-1848, acesta este unul dintre textele clasice ale modernității în ceea ce privește dinamica politică și percepția istorică a acelei perioade – indiferent de orientarea politică a fiecărui cititor.

Dincolo de impunătoarea sa stilistică, Manifestul reprezintă o cotitură în teoria și istoria politică modernă, întrucât scoate în evidență și îmbracă în multiple argumente revendicarea pentru intrarea așa-numitelor „mase” în politică ca subiect dinamic și factor catalizator. Acordarea unui rol politic fundamental bazei muncitoare a societății, caracterizată prin termenul roman „proletariat”, articulează cerința unei noi înțelegeri a istoriei umane (cu accent pe istoria europeană) ca o istorie a luptei de clase.

În plus, reprezintă, de asemenea, o reformulare radicală a problemei teoretice politice privind conținutul și forma puterii politice moderne, dimensiunile și conținuturile de clasă ale acesteia. „Manifestul Comunist” a fost publicat pentru prima dată la Londra în 1848 în limba germană. De atunci, au avut loc mii de ediții în toate limbile lumii și este considerat unul dintre cele mai răspândite cărți din toate timpurile.

Această ediție se realizează în cadrul anului Marx, care a fost marcat de 2018, an în care s-au împlinit 200 de ani de la nașterea sa, și cu ocazia a 170 de ani de la prima ediție a Manifestului, în februarie 1848. În această ediție, se conține, de asemenea (ca parte 2) „fratele mai mic” al Manifestului, textul condensat „Cereri ale Partidului Comunist în Germania”, care este un program scurt scris de aceiași autori imediat după publicarea Manifestului, pentru a fi folosit ca manifest al comuniștilor din Germania pentru utilizare de masă.

Cele două texte fac parte din ediția „Karl Marx – Texte din anii 1840 – o antologie”, în traducerea lui Thanasīs Giūras și îngrijirea științifică a lui Thanasīs Giūras - Thoma Noutsopoulos (editura KΨM, 2014).