M-am născut acum sute de ani, într-un Spațiu în care nu exista spațiu, și într-un Timp în care nu exista timp. Într-un mod ciudat, simt totuși că am existat înainte de nașterea mea. Și deși de atunci totul s-a schimbat, eu simt că nimic nu se schimbă. Prezența mea măsoară eternitatea.

Nu merită să discuți despre lucruri - nașterea mea și nașterea Lumii - care au provocat dintotdeauna controverse. Ceea ce îmi întărește încrederea în sine este că prezența mea a părut mereu primordială: în mituri sau în ceea ce se numește știință, în operele muritorilor, dar și în religii, lumina a jucat întotdeauna un rol special.

De-a lungul timpului, mulți s-au întrebat despre natura sa, iar alții au rămas pur și simplu în admirație și acceptare... Așadar, eu, care sunt lumina cea mai veche și primordiala, a venit momentul să vorbesc puțin despre mine.

Cu aceste cuvinte își începe autobiografia lumina primordiala, a cărei descoperire în 1965 a fost una dintre cele mai importante din istoria cosmologiei. Înainte de a-i da cuvântul luminii în sine, cunoscutul autor al "Cometei lui Berenice" și al "Cosmogramelor" prezintă modurile minunate prin care știința, prin intermediul luminii, a fost condusă către cele mai mari realizări ale sale: teoria relativității, comportamentul cuantic al microcosmosului, perspectivele moderne asupra nașterii și evoluției Universului.

Nu uită să sublinieze importanța luminii pentru viața însăși, dar și pentru Artă, menționând și concepțiile filozofice sau religioase care au însoțit lumina încă din timpurile antice.

Cărțile ușor de înțeles și pline de semnificație, "Autobiografia luminii" descrie în termeni simpli aventura fascinantă a științei moderne și cere pur și simplu cititorului să fie citită "mai întâi cu mintea și, apoi sau în paralel, cu sufletul".