Între 1604 și 1607, Octavian Bon a locuit la Istanbul ca bail, reprezentant al autorităților venețiene. Pe tron se află tânărul sultan Ahmed I, iar misiunea lui Bon este considerată extrem de importantă atât pe plan diplomatic, cât și comercial.

În această perioadă, el înregistrează cu rigurozitatea unui observator perspicace și sensibil viața din miticul palat Topkapi. Dintre toate referințele diplomaților și călătorilor occidentali între 1453 și sfârșitul secolului al XVII-lea, raportul lui Bon este cel mai credibil, având în vedere că a folosit surse de încredere - oficiali superiori otomani și membri ai ulema, ierarhia religioasă islamică.

Deși nu a vizitat niciodată haremul - interzis pentru orice bărbat, în afară de eunuci -, Bon a reușit să pătrundă în spații strict private ale palatului, unde accesul era permis doar oficialilor de rang înalt ai curții sultanului.

Într-o narațiune vibrantă și captivantă, plină de detalii impresionante, el documentează o varietate de subiecte: apartamentele luxoase ale sultanului, ale femeilor și ale pașilor din harem; audiențele ambasadorilor occidentali, meniul meselor oficiale; recrutarea janizilor, tinerii creștini adunați la Constantinopol după copilăria obligatorie; vizierii, agații, eunucii albi și negri; bufoni și muți care îi fac pe plac sultanului; festivitățile de Bayram, cea mai mare sărbătoare religioasă a Islamului.

[Extras din textul de pe coperta din spate a ediției]