Sub o mustață densă, neîngrijită, dinți care strălucesc și buze senzuale. Bărbatul din tablou, jumătate dezbrăcat și zâmbitor, are fața îndreptată spre spectator. Dreapta sa se sprijină pe șold, într-o poziție care evidențiază faldurile grele ale unei mantii roșii.
Forma altfel destul de obișnuită a bărbatului subțire și scund, cu față largă și o expresie jucăușă, precum și îmbrăcămintea neagră strânsă, cu un guler din dantelă albă, sugerează portretul unui spaniol vesel din rândul aristocrației sau al curtenilor din secolul al XVII-lea. Cu toate acestea, figura reprezentată nu este altcineva decât filosoful grec Democrit, care pare să se bucure de lume, simbol al căreia este globul pământesc de pe masă.
Velázquez a pictat portretul lui Democrit în 1628/29, o perioadă în care își manifesta un interes deosebit pentru lucrările marelui pictor flamand al Barocului. Influența lui Rubens va fi la fel de evidentă și în unele lucrări ulterioare ale lui Velázquez, cum ar fi Marte, zeul antic al războiului, pe care l-a pictat între 1639-1641.
