Enciclopedia „în viață” cea mai veche, cu o vârstă de peste o mie de ani, realizată din materiale antice și medievale, este una dintre cele mai valoroase surse pentru cunoscătorii antichităților, cercetătorii istorici, filologi, poligloti și pasionații de antichitate.

Extinsă ca amploare, cu o structură policolectivă, a constituit o operă grandioasă care aspira să cuprindă „toate veacurile și toate genurile filologiei” - o adevărată mină de aur.

Autorul său, un iubitor avid - și colector - al scrierilor de până acum, fără a face vreo distincție între limba greacă antică și cea medievală, între cuvinte rare și expresii literare, precum și între cuvinte și expresii populare, s-a preocupat, înainte de toate, să o îmbogățească cu un număr mare de articole, extrăgându-le din lucrări lexicografice anterioare, cu scopul de a acoperi interesele enciclopedice ale cititorilor săi.

[Fragment din textul de pe coperta a patra a ediției]