Doñа Rosita, Fata bătrână sau Limba florilor (1935) este o comedie a kitsch-ului și, în același timp, o dramă de epocă cu fundalul Spaniei rurale de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, privită prin ochii unei femei care acceptă cu durere jena degradantă a societății care o înconjoară și a propriei sale existențe.

Magnificul comediei sau dramei lui Lorca constă în rarul amestec pe care îl realizează între simbolismul poetic și viața de zi cu zi, între lirism și durerea umană.