Economia greacă a înregistrat în ultimii ani rate semnificative de creștere economică, dintre cele mai ridicate din Uniunea Europeană, fără însă a crește semnificativ ocuparea și a reuși să limiteze șomajul și să reducă sărăcia.

În același timp, reformele structurale ale economiei grecești nu s-au încheiat, iar influențele externe semnificative, cum ar fi fluxul de fonduri comunitare de sprijin și finalizarea lucrărilor de construcție din cadrul Jocurilor Olimpice din 2004, nu mai au același grad de efecte pozitive ca înainte.

Competitivitatea economiei grecești scade, în timp ce se confruntă mereu cu riscuri din cauza deficitelor bugetare ridicate și a datoriei publice. Performanțele sale în ceea ce privește parcursul către o societate a cunoașterii nu pot fi caracterizate ca fiind semnificative.

În același timp, economia greacă pare să își piardă treptat fundamentele tradiționale, cum ar fi turismul, să utilizeze din ce în ce mai mulți imigranți, în timp ce competitivitatea sa pare să scadă și se simte slabă în fața evoluțiilor economice atât la nivelul Uniunii Europene, cât și la nivel global.

Cunoașterea problemelor, dar mai ales a situației reale, este condiția prealabilă pentru crearea unei economii grecești cu adevărat dinamice și competitive.