Marea Ionică, o zonă de frontieră care se întinde de la intrarea în Marea Adriatică până la coastele sud-estice ale Siciliei și sud-vestice ale Peloponezului, formează o suprafață de apă triunghiulară în interiorul mării interioare, cu trei deschideri care duc spre Marea Adriatică și bazinele vestice și estice ale Mediteranei. Cu aceste caracteristici geografice și datorită poziției sale geostrategice unice ca pasaj în intersecția rutelor locale și internaționale, Marea Ionică a atras întotdeauna comercianți, pelerini, savanți, clerici, precum și refugiați, pirați, flote de război, etc. Puterile mari ale timpului căutau o cotă în această zonă. Cu toate acestea, în perioada modernă timpurie, trei au fost actorii principali: spaniolii în partea vestică și otomanii (în principal pe partea continentală) și venețienii (pe insule și poziții de coastă) în partea estică. Unele dintre conflictele majore dintre ei și-au lăsat urme în memoria colectivă pentru durerea pe care au cauzat-o. Astfel, au funcționat ca puncte de referință stabile și sursă de inspirație pentru lucrări care au exploatat războiul la un nivel simbolic.

Volumul prezent cuprinde șaisprezece studii structurate în jurul a patru axe generale care examinează: pregătirea pentru luptă, care include examinarea mecanismului de colectare a informațiilor și formarea opiniei publice prin mijloacele timpului, cum ar fi proclamațiile; războiul în sine în termeni de istorie militară (bătălii, geopolitică, strategii, documentare); efectele războaielor la nivel cultural, simbolic și politic; și oamenii războiului, unde se pune accentul pe examinarea profilului social, participarea la procesele sociale și capitalizarea succeselor pe câmpul de luptă prin avansare socială și economică.