Înregistrează-te dintr-o atingere, cu Google, Apple sau Facebook
Prin Convenția de Schimb de Populații de la Lozană (30-1-1923), aproximativ un milion și jumătate de greci, ortodocși creștini, au venit ca refugiați în Grecia din teritoriile otomane ale Asiei Mici și ale Traciei de Est.
Acești refugiați nu au fost „trecători” pe pământurile pe care au fost obligați să le părăsească, ci strămoșii lor au trăit în acele locuri de secole. Propaganda statului din acea vreme a încercat să-i convingă pe „schimbabili” că s-au întors în patrie, dar refugiații știau că patria lor era Samsunda, Trapezuntul, Sinopul, Bursa, Triglia, Mudania, etc.
Practic, așa-numita întoarcere în patrie a fost o călătorie în necunoscut. Averile lor, dar mai ales sufletele lor, erau în adevărata lor patrie, în locurile în care s-au născut și au crescut, în locurile pe care le-au iubit, în locurile în care au creat și au prosperat, ei și strămoșii lor. Din acest motiv, până când și-au închis ochii, și-au păstrat privirea îndreptată spre Est.
O sută de ani sunt foarte puțini pentru a șterge amintirile patriei. Nici cei 90 de ani de la Schimb, nici propaganda statului despre noile patrii, nu au reușit să șteargă din amintirile refugiaților imaginea și mai ales dorul de patria pierdută. Au venit, au îmbătrânit și au murit oamenii crezând până în ultima clipă că satul în care trăiau acum era pur și simplu locul lor de reședință și că adevăratul lor sat se afla acolo, în Est, și se numea Martar, Peskeliler, Hindirelez, Yagmurtsa, Asar Selemelik, Kapukaya, Maislu, Kaitalapa, Ciriklar, etc.
Sighul bătrânilor schimbabili era mereu: „Ei gkiti, patria mea...” (Ah, patria mea…). În aceste sate ale patriei se referă această carte, pentru ca tânăra generație să cunoască locurile de origine ale bunicilor săi nefericiți. Nimeni nu a venit din nicăieri, nici nu este rupt de trecutul său. Patria este punctul de plecare al omului în continuarea timpului.
Învațând tinerii despre patria bunicilor lor, ei învață despre propriile lor patrii, pentru că și ei sunt continui ai aceleași istorii. Scriind despre locurile de origine ale refugiaților, încerc să descriu și locurile de așezare ale acestora în Grecia, și în special în județul Kilkis. Din respect pentru istoria locului, mă refer la sate cu vechile lor nume otomane.
În plus, cu aceste nume i-au cunoscut refugiații când au venit, deoarece locul fusese eliberat de turci și bulgari cu doar 10 ani înainte și statul grec nu avusese timp să grecizeze toate numele satelor eliberate. Este de remarcat că refugiații, acolo unde au putut, au dat noului lor sat numele vechii lor patrii (Noua Sanda, Noua Amisos, Noua Sinop, Noua Triglia, Noua Mudania, Noua Trapezunt, Noua Nicomidia, Noua Bafra, etc.).
Producător
- Autor
- THeodoros E. Paylidis
- Editor
- Infognomon
- Număr de pagini
- 437
- Data lansării
- 01/05/2018
- Data de publicare
- 2018
- Dimensiuni
- 14x21 cm
- Limba
- Greacă
- Copertă
- Moale
- Regiune geopolitică
- Grecia & Cipru
- ISBN-13
- 9786185219420
Informații importante
Specificațiile sunt colectate de pe site-urile oficiale ale producătorilor. Te rugăm să verifici specificațiile înainte de a finaliza comanda. În cazul în care întâmpini probleme, raportează aici.