Academia Mondială a Culturilor, cu președintele său Elie Wiesel (câștigător al Premiului Nobel pentru Pace), organizează în fiecare an un Forum internațional, în care membrii Academiei și experți din diferite domenii se ocupă de o problemă a societății noastre.

Punând întrebarea „Ce globalizare?”, Academia a ales să reflecteze asupra unei chestiuni care de multe ori devine motiv de evaluări superficiale. În timpul lucrărilor au ieșit la iveală câteva probleme importante: Globalizarea nu este un fenomen nou în istoria umanității. Nici nu constă, desigur, în simpla aliniere la valorile și metodele occidentale, și în special cele americane.

Pe parcursul întregii istorii, s-au observat interacțiuni puternice între popoare și culturi, iar globalizarea modernă face parte din această tradiție. Globalizarea nu este o tragedie. Datorită acesteia, umanitatea s-a îmbogățit din punct de vedere științific, tehnologic, umanitar și cultural.

Una dintre problemele cruciale este cum se va realiza o distribuție mai echitabilă a roadele globalizării între țările bogate și cele sărace, precum și între diferitele grupuri sociale din cadrul acelorași națiuni. De asemenea, nu trebuie să uităm problemele pe care le creează conflictul ambițiilor hegemonice ale țărilor dominante cu dreptul universal la dezvoltare.

Organizarea și controlul globalizării reprezintă răspunsul necesar la îngrijorările ridicate de acest fenomen. Lumea s-a schimbat de la vremea acordurilor de la Bretton Woods. Prin urmare, ar trebui căutată o soluție politică responsabilă pentru problemele reglementării internaționale, liberalizării și păstrării identităților culturale.

[Fragment din textul de pe coperta din spate a ediției]