Timon își risipeste averea pentru a crea și a menține o rețea de putere. Atunci când rămâne falit și caută împrumuturi, toți îi întorc spatele, chiar și cei care au beneficiat de ajutorul său.

Se răzbună cu un ultim simpozion având în meniu excremente și se retrage într-o pustietate literală și emoțională, de unde, într-o explozie sălbatică de misantropie, cinism și furie, aruncă blesteme și anateme asupra Atenei moral falimentare, în timp ce pare să știe, într-un mod dureros, că o parte din problemă se datorează propriului său gol interior.

Această ediție include textul complet al traducerii, fără tăieturi, compresii, explicații, adaptări sau adăugiri considerate necesare pentru un flux adecvat al reprezentației și pentru înțelegerea discursului scenic.