Nu am încercat niciodată să-i conving pe elevii mei că ar trebui să mă considere infailibil - doar un "profesor de muzică" are nevoie de asta. Dimpotrivă, de multe ori mi-am asumat riscul de a spune ceva pe care mai târziu a trebuit să-l revizuiesc - am dat de multe ori instrucțiuni care, când au fost aplicate, s-au dovedit a fi greșite și pe care a trebuit să le corectez.

Poate că greșelile mele nu au fost benefice pentru elev, dar nu i-au provocat niciun prejudiciu. Într-adevăr, faptul că recunoșteam deschis greșelile lui trebuie să-l fi făcut să reflecteze. Cât despre mine, deoarece instrucțiunile pe care le-am dat erau produse nedemonstabile ale propriilor mele gândiri, am fost determinat de greșelile mele, care au fost imediat evidente, să îmi reevaluez instrucțiunile de la zero și să îmbunătățesc formulările acestora.

Așadar, acesta este modul în care a fost creată această carte. Din greșelile pe care le-au făcut elevii mei ca rezultat al instrucțiunilor insuficiente sau greșite, am învățat cum să ofer instrucțiunile corecte. Finalizarea cu succes a exercițiilor de către elevii mei a stabilit corectitudinea eforturilor mele fără a mă conduce la iluzia că am rezolvat problema definitiv.

(din prefata cărții)