Memoria unui oraș depășește spațiu-timpul istoriei sale, deoarece se compune atât din experiențele literare reale, cât și din reprezentările lor literare.

Pe de o parte există tradiția, sub forma istoriei literaturii, iar pe de altă parte este răsturnarea, cu abordările succesive ale temelor care vizează ideile și conștiința de sine a neohellenilor.

În timpul secolului al 19-lea, începând de la utopia pelerinajului antichizant, Atena ajunge în cartierele sărace unde trăiesc eroii papadiamantești.

De la începuturi până la sfârșitul secolului al 20-lea, statul trece, prin diverse etape de activitate istorică densă, dar și prin adânci contradicții existențiale, de la urbanizare la distopia actuală a crizei.