Dostoievski a părăsit această lume pe 28 ianuarie 1881, cu puțin înainte de asasinarea țarului Alexandru al II-lea, care a fost organizată și executată de către social-revoluționari pe 1 martie în Sankt Petersburg.
A fost primul trăsnet al unei furtuni, care se aduna în perioada ultimei sferturi de veac și urma să izbucnească la începutul celui următor. Dostoievski aducea în sine elementul acestei furtuni, elementul acestei neliniști infinite, deși era, sau încerca să pară, ca bastionul unei liniști perfecte.
A fost Revoluția sub masca reacțiunii. A fost profetul Revoluției Ruse. Dar, așa cum se întâmplă adesea cu profeții, adevărata semnificație a profețiilor sale a rămas ascunsă chiar și pentru el.
[Fragment din textul de pe coperta din spate a ediției]
