"Sarea și fierul" este practic un proces-verbal al unei ședințe. În 81 î.Hr., Marele Secretar Sang Hongyang, în numele prim-ministrului Huo Guang și în prezența tânărului împărat de treisprezece ani al Chinei, Xiao, convoacă ședința consiliului de miniștri și a șaizeci de savanți și înțelepți din întreaga Chină.

Subiectul ordinii de zi este abrogarea sau nu a monopolului asupra sării și fierului, instituit de împăratul Wu din dinastia Han, pentru a crește veniturile statului și a face față barbaarilor Xianbei care violau granițele și jefuiau țara.

Criza socială și decadența prin care trece China în această perioadă sunt atât de intense încât guvernul, sub presiunea opiniei publice, se vede nevoit să solicite oficial și părerea opoziției, adică a savanților și înțelepților confucianisti, pentru a scoate țara din impas.

Este într-un moment de disperată sinceritate, când vicepremierul guvernului, Marele Secretar, va spune: "Trăim teroarea unui feribot surprins de furtună în mijlocul râului; ne-am pierdut somnul și apetitul pentru mâncare. Dar colaboratorii noștri se pare că nu sunt dintr-o stofă bună și nu au concepții politice serioase, ca să ne propună reforme structurale. Așa că ne-am pus toate speranțele în voi."

Totuși, actualitatea subiectelor și profunzimea cu care le abordează și le analizează fac din textul disputei privind sarea și fierul o poezie politică modernă despre natura umană și putere, despre stat și rolul său, despre corupția liderilor și oficialilor, dar și despre corupția poporului, economie și dezvoltare, instituții și reforme, impozite, legislație și sistem penal, virtute, moralitate și justiție.

(din prefața lui Karl Papoulias)