Popoarele nu au doar eroi; ele au și ticăloși. În istoria unui loc, nu doar eroii își au locul, ci și ticăloșii care fac și ei istorie. În orice caz, istoria unui loc nu este doar o serie de evenimente pozitive. La urma urmei, într-o viziune dialectică a lucrurilor, dacă nu ar exista negare, nu ar exista nici afirmare.

Această istorie concisă a Greciei din 1830 până în 1974, scrisă pentru a fi în primul rând o lectură plăcută, se concentrează mai mult pe evenimentele negative decât pe cele pozitive ale istoriei noastre. Acordă o importanță mai mare trădătorilor, colaboratorilor din toate perioadele și oportuniștilor care nu au lipsit niciodată, mai degrabă decât celor care s-au îngrijit sincer de acest loc nefericit, care continuă să sufere de lipsa onestității istorice.

Oratorii celor două aniversări naționale, care poate există pentru că una nu este suficientă pentru a ne face să înțelegem că suntem greci, nu vor găsi nimic util pentru ei în această carte. Cu toate acestea, profesorii ar putea să o folosească bine ca ajutor și ca supliment la istoriile școlare oficial cenzurate, care urmăresc mai mult să prostească decât să trezească copiii greci, care, fiind îmbibați de la o vârstă fragedă în minciuni istorice instituționalizate, ar fi nerezonabil să ne așteptăm să devină cetățeni responsabili și onești ai unui stat plin de escroci.

Această carte iubește Grecia. Și de aceea nu o măgulește. Numeste lucrurile pe nume și trădătorii trădători, nu eroi naționali. Ar putea fi intitulată "Istoria negativă a Greciei moderne", dacă negarea nu ar fi necesară pentru afirmare. Prin urmare, această carte urmărește afirmarea prin negare, urmând sugestia lui Theodor Adorno.