Poezia homerică este punctul de plecare al spiritului european; este cea mai veche dovadă literară (alături de Iliada și Odiseea), este strămoșul funcției poetice la nivel european și global; este compusă într-un mod care o face să păstreze o tinerețe eternă.

Începutul acestei poezii se face cu Iliada și, cu o diferență de timp, cu Odiseea. Există trei nuclee tematice ale Odiseei. Primul este `telemachia`, adică acțiunea lui Telemah, fiul eroului central al acestei epopei, miticul rege al Itacăi, Ulise. Al doilea este ceea ce este prezentat la începutul acestei epopei, în `preludiul` său: aventurile lui Ulise pe țărmuri și mări, într-o rătăcire de zece ani.

Al treilea este `mânstrefoania`, adică pedeapsa pretendenților soției Penelopei, după absența sa de douăzeci de ani din Itaca. Odiseea (la fel ca Iliada) este una dintre puținele cărți foarte citite în întreaga lume. În volum se regăsesc introduceri despre Homer, un rezumat amplu al epopeii, traducere, comentarii, analiză și o procesare didactică pe rapsodii.

[Fragment din textul de pe coperta din spate a ediției]