Problema critică este valoarea valorilor, evaluarea din care derivă valoarea lor, deci problema creării acestora. Evaluarea este definită ca elementul diferențial al valorilor respective: un element simultan critic și creativ. Evaluările, atunci când sunt reduse la elementul lor, nu mai sunt valori, ci moduri de a fi, moduri de existență ale celor ce judecă și evaluează, servesc exact ca principii în raport cu valorile față de care judecă.

De aceea, avem întotdeauna convingerile, emoțiile, gândurile care ne merită, în funcție de modul de a fi sau de stilul vieții noastre. Există lucruri pe care nu le putem spune, simți sau înțelege, valori în care nu putem crede, decât cu condiția de a evalua „misericordios”, de a trăi și a gândi „misericordios”. Iată esențialul: înaltul și josnicia, nobilul și jignitorul nu sunt valori, ci reprezintă elementul diferențial din care derivă valoarea în sine a valorilor […].

Gilles Deleuze, Nietzsche și filosofia

Scenă. Scriu de mai bine de patruzeci de ani în ziare. „Fac scenă” pe scenă, scriu, mă supăr. Nu am fost condus spre crimă. Mă educ. Mă fortific. Consider multe. Ascund majoritatea. Mulți prieteni, multe mănuși pentru frica scabiei (Baudelaire). Scenă. Îl interpretez și aduc pe scenă rezistența mea. În special evidentul: că trăiesc. Reîncep ceea ce, fără a se termina, se termină. Rescriu ceea ce s-a terminat și nu reîncepe.

Propun și redau, precum depravatul lui Klosowski, străinului (cititorului) bunul meu: expropriindu-l, îl las neexpropriat. Fiecare carte se grăbește neîncetat spre o altă carte. Valiza merge departe […].

George Veltos, din Prefața la carte