În intensa activitate spirituală din ultimii cincisprezece ani ai vieții sale, Anton Cehov își crea piesele scurte în paralel cu lucrările sale ample, ca exerciții teatrale care au ajuns la nivelul perfecțiunii.

Împreună cu Trigorin, Astrov, Masha Prochorova, Lopahin sau Petia, se nășteau omologiile comice ale Elenei Popova și ale lui Grigori Smirnov, ale lui Tokalchov, ale lui Fiodor Revunov-Karavolov sau ale directorului „Asociației de Credit Reciproce” Andrei Spiučin, pentru a culmina în cele din urmă cu personajul tragic al lui Niukin în consecințele dăunătoare ale fumului.

Personaje însărcinate să ridiculizeze ordinea stabilită a societății mic burgheze și de mijloc din Rusia și să conteste obiceiurile unei ierarhii inutile.