Dacă Anton Cehov își construieste eroii pentru a supraviețui social, adică pentru a se adapta cerințelor unei nevoi sociale, atunci Nikolai Alexeevich Ivanov ar putea fi clasificat printre acei eroi teatrali numiți pozitivi.

Cu toate acestea, această naturalizare ar putea fi o acțiune controversată, deoarece materialul care "povestește" această istorie teatrală supraviețuiește datorită autenticității sale istorice. O autenticitate care nu apără situații umane preconizate, ci care "povestește" teatral o anxietate spirituală, un comportament social astmatic.

"Ivanov" și grupul care îl însoțește și-au dat seama că zidurile Ierihonului au închis definitiv orice evadare pentru ei. Că această realitate pe care o dezvăluie și cu care se luptă este opera lor și a istoricității lor.