Tradiția vestică modernă ne-a lăsat o imagine foarte specifică despre artist. Este vorba despre o persoană creativă și talentată, care prin arta sa își exprimă nu doar sinele, ci și întreaga umanitate. Totuși, prețul genialității este mare. Artistul-Prometeu este eccentric, melancolic și autodistrugător.
De la Michelangelo până la Van Gogh și Jackson Pollock, un astfel de stereotip este reproduse constant de istoria artei. Dar este realmente așa? Sunt peculiaritatea și comportamentul fără limite condiții necesare creativității artistice sau caracteristici ale unui tip istoric care a apărut în timpurile moderne? Și dacă a doua variantă este adevărată, ce mediu a născut, a hrănit și, în final, a respins acest model artistic prometeic?
În această carte, Nikos Daskalothanasis examinează în trei capitole (intitulate 'Artistul solitar', 'Artistul revoluționar' și 'Pierdere artistului') traseul istoric al artistului, de la romantism până în zilele noastre, și analizează evoluțiile artistice ale epocii moderne și contemporane. În paralel, subliniază deplasările instituționale conform cărora artistul dă sens activității sale și își construiește identitatea.
Artistul romantic și cel modern, culminarea dar și momentul de apogeu al sistemului artistic academic, cedează locul artistului avangardist. Noua artă cultivă viziunea utopică a unei noi societăți, contribuind în același timp la formarea unei noi piețe care continuă să susțină mitul artistic. Numai în perioada tardivă de după război, artistul va fi chemat să se confrunte pentru prima dată în istoria sa milenară cu o nouă realitate: moartea sa.
Oare acest lucru semnifică o perspectivă eliberatoare sau este pur și simplu o reformulare a termenilor de constituire a subiectivității burgheze? Răspunsul la această întrebare nu se referă doar la artistul contemporan, ci, la fel de bine, și la spectatorul contemporan.
Această carte bogată, care prezintă atât date istorice, cât și întrebări teoretice care au fost ridicate și la care s-a răspuns de către teoreticieni ai artei și de către înșiși artiști, este ilustrată cu 56 de imagini alb-negru reprezentative ale tradiției vestice moderne (picturi, fotografii, sculpturi, instalații). Publicația este completată cu o bibliografie suficientă, precum și cu un indice al numelui importante.
