Cartea lui Agapios Landos „Mântuirea păcătoșilor” constituie un prilej de a ne scufunda în conștiința noastră istorică, în încercarea disperată de a salva referința noastră originară la tot ceea ce ocrotea identitatea noastră, atunci când un întreg neam nu avea nici centru de putere, nici forță defensivă, și nu cunoștea granițe naționale, fiindcă era un produs al unei imperii universale și, din acest motiv, obligat să supraviețuiască în tumultul istoric, cu puterea pe care o trăgea din rezervorul propriei sale suflete.
În acest climat, pe care orice descriere este incapabilă să-l redea, la sfârșitul secolului al XVI-lea a apărut călugărul Agapios Landos, de origine cretană. Om de învățătură diversificată, a ales de timpuriu viața monahală de la Muntele Athos, unde viața ascetică, studierea și scrierea i-au ascuțit viziunea misionară și dragostea sa sacrificială pentru suferinciosul popor al lui Dumnezeu...
Limbaj simplu și inteligibil, sistem complet de învățături ale credinței, metodă inductivă prin exemple, sunt elemente care ornează cea mai îndrăgită carte a acestei perioade aspre, „Mântuirea păcătoșilor”...
Vorbirea sa rămâne mereu adevărată și, cu un discernământ spiritual, formulează de la început termenii credinței și ai vieții. Autorul știe că gestionează ultima rezervă de răbdare a celor asupriți, singura lor supraviețuire, esența sufletului lor. Semănă cuvântul mântuirii în suflete organizate de durere și suferință și știe că adevărata înviere va înflori curând.
