Misantropul, considerat de mulți ca fiind capodopera supremă a marelui dramaturg francez, este totodată o lucrare de o importanță crucială a clasicismului francez, dar și a literaturii universale în general.

Personajul central al lucrării este Alcest, una dintre cele mai emblematice și atemporale figuri ale galeriei molierești: idealistul necompromițător și moralistul, care revendică o viață socială fără ipocrizie și minciuni convenționale, fundamentată pe o sinceritate fără limite și fără condiții, indiferent de costuri.

Prezența unei astfel de persoane în societatea de la curtea franceză a secolului XVII, întruchipând absolut toate nenorocirile de care acesta se ferește, produce un amestec exploziv și o serie de complicații tragico-comice și, în același timp, tragice, care vor duce în cele din urmă la amara dezamăgire și la ridiculizarea eroului.