Stoicii înșiși recunoșteau că înțeleptul stoic este un fenomen rar - „la fel de rar ca pasărea Phoenix”. Un ideal aproape imposibil, care totuși nu încetează niciodată să fie scopul suprem și care se identifică cu fericirea perfectă.

Înțeleptul este similar cu Dumnezeu; singura diferență este că înțeleptul este muritor și are dezavantaje în ceea ce privește puterea de a face bine; totuși, între doi înțelepți, cel mai bogat nu este neapărat cel mai bun. Idealul înțeleptului stoic există mereu pentru a arăta cum am putea și cum merită să fim. Este modelul conform căruia ne judecăm pe noi înșine și evaluăm acțiunile noastre.

Cele 4 prelegeri universitare care constituie cartea clarifică adevăratul sens al Stoicismului; examinează evoluția și revizuirile care au avut loc de-a lungul celor 6 secole de existență, interpretările greșite pe care le-a primit de-a lungul timpului și ce înseamnă, în practică, Stoicismul. [Fragment din textul de pe coperta din spate a ediției]