Limba română este a 13-a limbă în care se traduce Platon lesen. Este, poate, cea mai tradusă carte din bibliografia platoniciană modernă și, după cum se pare, răspunde unei nevoi a comunității globale a cititorilor lui Platon.
Poziția Școlii din Tubingen câștigă constant susținători. Chiar dacă singura contribuție a cărții ar fi fost să se discute de acum înainte problemele hermeneuticii dialogurilor într-un mod diferit și într-o relație mai directă cu textele plutoniene, pentru mine ar fi fost o bucurie să ofer cititorilor interesați de Platon din întreaga lume - și printre aceștia, acum și grecii - acest serviciu.
Având ca punct de plecare critica scrierii din Phaidros - unde Socrate susține că o carte nu poate alege cititorul său nici să se apere de interpretările greșite -, Cum să-l citim pe Platon oferă soluții pentru problemele de interpretare a dialogurilor plutoniene.
- Ce urmărea Platon scriind dialoguri și nu tratate?
- A ales forma dialogului pentru a-și ascunde propriile convingeri și astfel să păstreze ceea ce interpreții moderni numesc anonimat platonician;
- Ce înseamnă critica sa severă față de scris?
- E adevărată afirmația lui Aristotel că Platon avea o filosofie orală?
[Fragment din textul de pe coperta din spate a ediției]
