Panagiotis Kanellopoulos: "Când se discută subiecte referitoare la dictatură, trebuie să existe consens și nimeni să nu-și dezvăluie unul pe altul"!...(Parlamentul Greciei, 7/11/1979)

Eleni Vlachou: "Îndoiți-vă să vă amintesc o 'adevăr pe care l-am trăit cu toții și pe care nimeni nu îndrăznește acum nici măcar să o șoptească. Acolo, la sfârșitul anilor '60, cei mai mulți greci admirau liderul militar, îl urmăreau impresionați și aplaudau liber retorica sa... Acesta și tovarășii săi străbăteau Grecia și era o lume, o mulțime de lume care îi întâmpina cu strigăte de bucurie..."(Kathimerini 16/6/1985)

Th. F. Papakonstantinou: "Fenomenul pe care l-au prezentat grecii după revoluție este unic. Nouă milioane sunt toți. Dar în ziua următoare căderii militarilor, au apărut nouă milioane de 'rezistenți'!... Ceea ce provoacă repulsie și indignare în fiecare om rațional este ura profundă pe care toți acești 'rezistenți de după' s-au asigurat că o manifestă împotriva celor care au fost înfățișările regimului învins. Țara s-a umplut de vânători de capete furioși, care concurează pentru a arăta mai multă dușmănie împotriva celor pe care îi lingușeau umil cu câteva zile înainte"(Marea aventură, pag. 303)

Pavlos Paleologos: "Foarte puțini rezistenți sunt regula. Pe cei mulți îi veți întâlni în ziua următoare răsturnării juntăi B' sau a oricărei anomalii cerând restaurarea unor daune pe care nu le-au suferit".(Vima 19/11/1978)

Georgios Papadopoulos: "Așa numita 'rezistență' nu a reprezentat nici măcar o zecime din Națiune în totalitate, pe durata celor șase ani. Și acest lucru este recunoscut de puținii reale întruchipări ale ei, care batjocoresc caracterul moral scăzut al mulțimii 'rezistenților' post-revoluție care, pe durata celor șase ani, au fost, în totalitate aproape, interlocutori, lichele, cerșetori, clienți, beneficiari și negociatori ai Revoluției".(Mesaj către popor, 15/8/1975)